Depozitarea pălincii în recipiente din inox este o practică des întâlnită atât în gospodării, cât și în cadrul activităților de producție. O întrebare frecventă este dacă legislația românească permite folosirea inoxului pentru păstrarea și învechirea pălincii și dacă există cerințe privind tipul de inox utilizat.
Răspunsul este clar: inoxul este prevăzut în mod expres de legislația românească drept material admis pentru vasele destinate depozitării, păstrării și învechirii pălincii.
Ce spune legislația?
Un act normativ important în această materie este Ordinul nr. 368/2008, care stabilește normele privind producerea și comercializarea băuturilor alcoolice tradiționale.
În cadrul prevederilor referitoare la pălincă, actul normativ stabilește că depozitarea, păstrarea și învechirea produsului se realizează în vase din lemn, inox sau sticlă.
Prin urmare, folosirea unui rezervor de inox pentru păstrarea pălincii nu este interzisă. Dimpotrivă, inoxul este enumerat explicit printre materialele admise.
Este obligatoriu inoxul alimentar?
Faptul că legislația menționează „inox” nu înseamnă că orice obiect confecționat dintr-un aliaj de inox este automat potrivit pentru contactul cu alcoolul.
În cazul activităților comerciale sau profesionale trebuie avute în vedere și normele europene privind materialele care intră în contact cu produsele alimentare. În principal, Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 stabilește că materialele destinate contactului cu alimentele trebuie să fie suficient de inerte astfel încât să nu transfere substanțe în produs în cantități care ar putea afecta sănătatea sau modifica în mod inacceptabil compoziția ori caracteristicile produsului.
În practică, pentru un rezervor destinat pălincii, este recomandabil să fie utilizat inox destinat contactului alimentar, cu documentația corespunzătoare.
Trebuie să fie inox 304 sau 316?
Aici apare o confuzie destul de frecventă.
Prevederea din Ordinul nr. 368/2008 nu stabilește că rezervorul trebuie să fie obligatoriu din inox 304, 304L, 316 sau 316L. Actul normativ utilizează generic termenul „inox”.
Asta înseamnă că nu putem spune că, potrivit acestei prevederi, un producător este obligat să folosească exclusiv inox 304 sau 316.
Totuși, pentru un echipament care intră în contact cu un produs alimentar și care urmează să fie utilizat pe termen lung, este important ca producătorul rezervorului să poată demonstra că materialul este adecvat pentru utilizarea respectivă.
De ce este folosit inoxul pentru pălincă?
Inoxul prezintă câteva avantaje importante față de alte materiale:
este rezistent la coroziune;
se curăță relativ ușor;
nu reține în aceeași măsură mirosurile și impuritățile ca unele materiale poroase;
permite realizarea unor rezervoare de capacitate mare;
este potrivit pentru utilizarea în industria alimentară atunci când este ales și întreținut corespunzător;
permite păstrarea produsului fără a introduce în mod intenționat caracteristicile specifice lemnului.
Trebuie făcută însă o distincție între păstrarea și învechirea pălincii. Dacă se urmărește obținerea unor caracteristici specifice maturării în lemn, un rezervor din inox nu produce același efect ca un butoi de stejar.
Există o limită de capacitate pentru rezervorul din inox?
Prevederea privind vasele din lemn, inox sau sticlă nu stabilește, prin ea însăși, o limită de tipul „maximum 500 litri” sau „maximum 1.000 litri” pentru un vas de inox.
Totuși, capacitatea rezervorului nu este singurul element relevant din punct de vedere juridic.
Dacă vorbim despre o gospodărie și despre producție pentru consum propriu, situația juridică este diferită față de cazul unei persoane sau societăți care produce, depozitează și comercializează pălincă.
În cazul activităților comerciale trebuie analizate separat reglementările privind producția de alcool, accizele, autorizarea spațiilor și instalațiilor, siguranța alimentară și eventualele cerințe DSVSA.
Ce ar trebui verificat la un rezervor de inox?
Pentru o activitate profesională, este prudent ca operatorul să poată demonstra cel puțin:
materialul din care este fabricat rezervorul;
faptul că materialul este destinat contactului cu produse alimentare;
documentele furnizate de producătorul rezervorului;
posibilitatea de curățare și igienizare corespunzătoare;
starea tehnică a rezervorului;
compatibilitatea garniturilor, robinetelor și celorlalte componente care intră în contact cu pălinca.
Nu trebuie uitat că nu doar tabla rezervorului intră în contact cu produsul. Garniturile, furtunurile, robinetele și alte componente trebuie, la rândul lor, să fie adecvate pentru contactul cu produsul alimentar.
Concluzie
Din punctul de vedere al materialului recipientului, depozitarea pălincii în inox este permisă în România, iar acest lucru rezultă chiar din prevederea care enumeră vasele din lemn, inox sau sticlă.
Nu există, în prevederea respectivă, o obligație expresă ca rezervorul să fie fabricat exclusiv din inox 304 sau 316 și nici o limită de capacitate stabilită prin această regulă.
În schimb, atunci când vorbim despre producție sau comercializare, trebuie analizat întregul cadru legal aplicabil, nu doar materialul rezervorului. Un rezervor de inox poate fi perfect admisibil ca material, dar activitatea în care este utilizat poate fi supusă unor reguli suplimentare privind autorizarea, accizele, igiena și siguranța alimentară.
Temeiuri principale: Ordinul nr. 368/2008 și Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare.
